>Asteptare…

Standard

>

In jur de ora 22 ajunge autocarul prin Cluj, pentru a ma lua si pe mine. Spunea domnu’ Vasile ca ma suna cu o ora inainte sa ajunga aici. Bagajele sunt partial gata, asteapta doar telefonul de confirmare pentru a fi sigilate si scoase afara. Nu imi place sa astept, parca am piticuti prin piele care ma agita si alearga de nebuni prin nervii mei. Ce as putea sa fac pe autocar timp de 24 de ore ? Stiu ca nu pot dormi avand creierul pe verticala. N-am nici o sansa. Daca citesc, mi se face rau. Anul trecut am furat integramele cuiva si am avut ocupatie o ora cam asa. Acum le am pe ale mele. 

Raman 23 de ore… Ce pot sa fac? 

Doua saptamani ma deconectez de la tot. Asta ar trebui sa imi prinda bine, sa ma pun din nou pe picioare, sa ma odihnesc, sa ma relaxez.  Vreau sa ma incarc cu energie pozitiva, cat sa imi ajunga un an intreg. Vreau sa fac multe fotografii, vreau sa citesc pe strada aceea ingusta de langa Vatican. Vreau sa ma pierd printre statui si turisti, privind la nori si ascultand murmurul vocilor acestor oameni veniti din toate colturile lumii.

Si mai ales, vreau ca dorul meu sa fie unul frumos, plin de promisiuni, de culoare si speranta.  

2 responses »

  1. >Cosmin, a fost intr-adevar o mini-vacanta frumoasa, doar vorbim de Roma🙂 Probabil voi scrie cate ceva despre zilele petrecute acolo. M-am intors vesela si plina de energie, asta e important. Imediat iau bloguri la puricat😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s