si soarele rasare…

Cred ca a trecut aproape un an de cand nu am mai savurat dimineata.   Azi a fost diferit.  Rotitele creierasului meu au inceput rapid sa se invarta:  azi scot atestat la imprimanta, platesc ratele pentru tata, alerg la biblioteca, trec pe la tanti eli, poate ajung si la scoala, pregatesc afisul pentru petrecere… STOP!!!! 

…. si timp de 5-10 secunde am savurat lumina diminetii. E stupid cum trec lucrurile astea pe langa noi. Era o lumina atat de calda si placuta, pana si patul a parut mai confortabil – nu e, doar a parut.

    Un fapt asa marunt parca mi-a dat elan pentru inca o saptamana.  E miezul noptii, iar adorm tarziu, ma trezesc devreme, dar ma simt mai linistita. Se poate.. se poate sa ma trezesc linistita.

     Maine, soarele rasare la 6:05 am.

     

     

3 gânduri despre „si soarele rasare…

  1. >Hmm… da, dimineata, caldura diminetii, cand esti sub patura si e caldut si te intinzi cat tot patul… mi s-a intamplat si mie astazi 😀 dupa nu stiu cat timp.Sa sti ca si eu am aceleasi senzatii, ca lucrurile trec asa pe langa noi ca o masina. Insa fara sa fi atenta lucrurile astea ne lovesc (bune/ rele)fara sa ne dam seama.

    Apreciază

  2. >Ah am uitat sa specific, imi plac tenesii tai care stau aliniati pe savilopod pe undeva prin Vama poate.P.S. Te-am pupat si ZA GUD NAIT! Nu te mai stresez.

    Apreciază

  3. >Ma bucur ca ai avut parte de o trezire frumoasa si tu 🙂 as vrea sa simt asta mai des, sa ma opresc mai des din ritmul asta nebun.. Nu am reusit atunci sa ajung prin Vama din pacare, eram in costinesti. Tenesii respectivi i-am adorat si purtat pana la dezmembrare, stiu ca aveam mereu discutii cu mama (ea vroia sa mi-i arunce). p.s. te-am pupat si eu, da' nu ma stresezi 🙂

    Apreciază

Lasă un comentariu